Martorul are dreptul sa taca numai atunci cand calitatea unei persoane-martor se converteste in calitatea de inculpat, prin extinderea procesului sau in faza actelor premergatoare. Poate o fi vorba de persoane care nu sunt obligate sa depuna ca martori: persoana obligata a pastra secretul profesional; sotul si rudele apropiate ale invinuitului si inculpatului (art.79 (1) si art. 80 c.p.p). Martorul este obligat să se prezinte la instanţă sau la partchet la data şi ora pentru care a fost citat. Depune un jurământ, iar după aceea este obligat de lege să spună tot adevărul despre faptele în legătură cu care este întrebat. Mărturia mincinoasă se pedepseşte, potrivit legii, cu până la cinci ani de închisoare. Cu alte cuvinte, s-ar sustine in mod implicit ideea ca martorul ar avea aceleasi drepturi precum invinuitul sau inculpatul in conditiile in care nu a comis nicio fapta prevazuta de legea penala. Simpa sa calitate era cea de martor, fara sa existe riscul planarii unei acuzatii penale impotriva acestuia intrucat nu a savarsit nicio infractiune. Potrivit unui comunicat de presă postat pe site-ul oficial al Curţii Constituţionale-CCR în data de 02.06.2020, "Curtea Constituţională…..cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art.118 din Codul de procedură penală, care nu reglementează dreptul martorului la tăcere și la neautoincriminare oJ62q.

drepturile martorului in procesul penal